Cucerire

Era odată la bulgari
O plajă neumblată
Pe care au descălecat
Vecini barbari în ceată.

De-a lungul mării se-ntindea
O tânără pădure
Ce poienițe găzduia
În briză să murmure.

Inteligenți cotropitori
Veniră-ntâi o mână.
Se instalară – şi-i ploua…
Dar ei, cu sânge-n vână

Rămaseră de neclintit
În vatra preferată
Suflând cu abur necăjit
Sub umeda prelată.

Dar nu fu mult și iată alți
Viteji de peste țară
Veniră să le-aducă-n dar
Schimbarea necesară.

Căci soarele veni cu ei
Şi zece zile pline
Şezu regesc, prăjind la piei
UV-păzite bine.

În poienița de la Toi
Fu veselie mare
Şi ziua, când cătau la tuci
Cu poftă de mâncare,

Şi seara, când la foc pripit
Spărgeau sămânți de floare
Şi bere slabă gâlgâiau
Pălăvrăgind la mare.

Copiii fură fericiți
Căci liber se jucară
De-a ninjalăi, constructori, zmei
Uitați de-ai lor pe-afară.

Se bălăciră săturat
Ba chiar o luară-n freză
Când valurile vânt au luat
Şi spume cu viteză

Le-au îndesat prin nări, pe gât
Să-i măture departe.
Senini stătură la poveşti
Sau la citit din carte.

Părinții îi priveau cu drag
Şi-n cor se relaxară
Miştocărindu-se-ntre ei
Prin fumul de țigară.

Dar într-o zi un cort fu strâns
Şi ceata întristată
Se-mpuțină, făcând cu cuc
Din mâna asudată.

Pe rând, poiana s-a golit
Și talpa-i pârjolită
De pe sub corturi s-a ivit
Confuză şi boțită.

Cu iarba arsă de dormit,
Mirată de tăcere,
Puțin cam tristă c-au plecat
Fără la revedere,

“Îmi va fi dor”, şopti discret
În limba ei cea pură
“De voi, barbarii mei iubiți,
Ad-hoc adunătură.”

Anunțuri

Karmen

Tu scoți ce-i mai bun din mine
Taci şi-ascultă că la fix
Mă inspiri şi-mi vin la rime
Din peniță, toc şi pix

Muooor de dragul tău, pe roşu
Jur! Când văd pe telefon
Că mi-ai scris fac ca cocoşu
Şi găina-n dans sincron!

Apropo de telefoane
Nu știu zău cum reușești
Că din noi-nouțe, doamne,
Toate-toate le buleşti

Poate fi’ncă nu-s de tine
Simul, camera-n pixeli.
Pare că lor, vezi tu bine,
Mediocrii li-s fideli

Tu ești extra-ordinară
Și de tine m-am lipit
Cum pe-o frunză vegetală
Mucii-şi trage-un melc rănit.

Ești balsam pe fruntea-mi unsă
Și de griji făcută gri.
Eşti vecina cea pătrunsă
Ce întreabă de copii.

Tu și-umorul tău kathartic
Karma-n kasă mi-ați kărat
Kum să-ți kânt eu karismatic
Ka să krezi kă-s kotcodac

Karmen, karma, kaşto kizdă.
Kile kişchi, kool kuroț
Kătă komes kând Karmen kască
Kătre kolorați kiloț.

Tu nu te dezminți și-n timp ce
Eu visez cu aprig dor
Tu iei practica-ntre dește
Și implementezi amor.

LMA

Geneza după Mara

Prima dată, ca de obicei, au apărut animalele.

În prima zi au apărut ouă de dinozaur
În a doua zi a venit o sirenă
În a treia zi a venit o bunicuță
În a patra zi a venit un băiețel
În a cincea zi au venit multe girafe cu pantofi cu toc
În a şasea zi au venit inimioare de nu se știe unde. De pe foaie. S-au dezlipit singure, nu se știe cum şi s-au desenat singure, nu se știe cum.
În a şaptea zi au sărbătorit ziua viitoare fiindcă sperau ca în ziua viitoare să nu fie oameni.
Că când erau oameni, ele mureau și apăreau oamenii, aşa zicea în legendă.
Săptămâna viitoare toate animalele au murit și au apărut oamenii.

Despre frumusețe și despre schimbare

– Mara, m-am tot gândit la ce mi-ai spus, că în cărți fetele se îmbracă în rochii ca să fie frumoase. Să știi că și în realitate uneori oamenii se îmbracă frumos ca să se simtă frumoși.

– Ştiu. Că şi eu… Eu când aveam patru ani mă îmbrăcam numai în rochii sau în fuste. Dar acum s-a schimbat. Că așa e cu lucrurile: se schimbă.

În realitate frumusețea

Mara se îmbracă în pijama și se bagă în pat.

-Mara, ce faină ești! Îmi place de tine așa de mult!

-Și mie.

Mama, în cărți… în cărți! (subliniază), câteodată, unele fete trebuie să se îmbrace în rochie ca să fie frumoase. Când se îmbracă în rochie, unii prinți le văd și le place de ele. De exemplu, Cenușăreasa s-a îmbrăcat în rochia aia frumoasă și atunci a fost și ea frumoasă. A văzut-o prințul și s-au căsătorit, fiindcă i-a plăcut de ea că era frumoasă cu rochia. Știi? În povești.

-Și în realitate?

-În realitate ești frumos și fără rochie.

Uneori poți să-ți iei și rochie dacă vrei dar când o dai jos… ești frumos și gata. În realitate, ești frumos și în curu’ gol.

Mashup

Nu mi-e fricăăă dee bau-baaau

Floriiiile daalbeee

Nu mi-e fricăăă dee bau-baaau

Floriiiile dalbe!

Adevărul

La plecare de la buni. Mara pleacă iar Daria, verișoara ei mai mică, rămâne cu bunicii până se întorc părinții ei.

– Mara, te pupă buni, mă duc înăuntru la Daria că e necăjită și plânge fiindcă tu pleci și ea rămâne. Nu puteți să mergeți amândouă fiindcă nu avem decât un scaun pentru copii. Dar părinții ei o să se întoarcă și dup-aia o să meargă împreună acasă. Mă duc să văd dacă pot s-o păcălesc cu ceva, să nu se mai necăjească.

– Dar buni, n-o păcăli! Spune-i doar adevărul. N-o păcăli.

Previous Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: