Primăvară-n p… țara mea

E frig și cam tremur,
E cald, mă dezbrac
Îmi iau sau nu geaca?
Ratez. Tot un drac.

E iar primăvară
Și-mi vine să-njur
Copacii în floare
Și să judec dur

Pe-oricine se-opreşte
S-admire-n fundal
Natura zăludă-n
Hormoni vegetali.

Văd fete cu plete
Spălate recent,
Din plapumi descinse
Cu râs indecent.

Văd șmecheri ce urlă
Să fie-auziți.
Deși n-au substanță
Au başi nesimțiți.

Văd babe-n baticuri
Şi moşi care-ncet
Transportă-n ei anii
Trecutului biet.

Văd mii de gonghițe,
Albine văd chiar
La prânz în dulap am
Găsit un țânțar…

Dar ce mă oprește
În loc negreşit
Şi-mi ține răsuflul
Pân’ la infinit

Cu draci și iubire
În mod simultan:
Copiii din parcuri
Copii pe tavan,

Copii de prin centru
Copii dezbrăcați
Copii necăjiți şi
Copii alăptați,

Copii pe trotuare,
Copii în cartier,
Copii printre tufe…
E plin și disper

Că-n patria noastră
E plin de căcați,
De hoți și de proaste
Și de agramați

Iar ei, viitorul,
Ai noștri copii
Ingenui și candizi
Cum nu vor mai fi

Se lăfăie-n soare
Şi-i doare în cot.
Ce-i pentru ei mâine?
Ce e “tot ce pot”?

Ce facem, părinții,
Pe lângă votat,
Ca să le dăm țara
La care-am visat?

Ce fac cetățenii?
Ce pot ei spera?
Ce pot ei să schimbe?
Contează ceva?

Hai pa primăvară!
Totuna-i, vă jur
Cât mafia-i șefă
Și-o doare în cur.

Urăsc și iubesc a-
notimpul cretin
Că-i plin de speranță
şi-i de copii plin!

Reclame

Şi eu

Dincolo de norii ăștia gri care par nesfârșiți

e un hău

negru

care pare și el nesfârșit

și în care ard chestii.

Ard.

Iar unii zic că e și un dumnezeu pe acolo.

 

Aseară am stat,

sub picături din tavan

de la foștii nori,

patru femei.

 

Am simțit că nu mai trebuie să mă îngrijorez,

că nici măcar hăul nu mă mai poate frânge

definitiv,

așa cum credeam odată.

 

Iar azi, cu norii ăștia deasupra

și împrejur,

mă simt ușurată

pentru că tot ce trebuie să îmi amintesc

e de fapt în hăul din mine,

și el probabil nesfârșit și negru la culoare,

în care ard niște chestii.

Oricum

Eu când merg la piață nu prea cumpăr după ce e pe tarabă, mai mult după fețele vânzătorilor.

– Sărumâna, aş vrea o legătură de pătrunjel, vă rog.

– îți dă buna, uite, două la un leu, că mi-i tare frig.

– Îi frig, aşa-i… şi tot mai frig vine.

– Nu ştiu ce-o venit aşa dintr-o dată peste noi. Tare mi-i frig.

– Atunci mai iau și două vinete. Trei.

– Ia-o și pe asta mare, că are miez în ea cât alealalte trei la un loc.

– Bine, le fac la cuptor.

– Şapte lei optzeci. Şi cu două de pătrunjăl, și îți mai pun una. Şi mai una.

– Îs prea multe, se pălesc până apucăm să le mâncăm.

– Lasă-le acolo.

– Da’ să știți că eu oricum vă dădeam 10 lei.

– Şi io oricum îți puneam patru legături, că vrei, că nu vrei acuma.

Râdem. Buna asta e buna cuiva, sper. Sper că are pe cineva care şi-o aminti cu dor de ea când n-o mai fi să împartă pătrunjel gratis. Sper că toți avem.

Cucerire

Era odată la bulgari
O plajă neumblată
Pe care au descălecat
Vecini barbari în ceată.

De-a lungul mării se-ntindea
O tânără pădure
Ce poienițe găzduia
În briză să murmure.

Inteligenți cotropitori
Veniră-ntâi o mână.
Se instalară – şi-i ploua…
Dar ei, cu sânge-n vână

Rămaseră de neclintit
În vatra preferată
Suflând cu abur necăjit
Sub umeda prelată.

Dar nu fu mult și iată alți
Viteji de peste țară
Veniră să le-aducă-n dar
Schimbarea necesară.

Căci soarele veni cu ei
Şi zece zile pline
Şezu regesc, prăjind la piei
UV-păzite bine.

În poienița de la Toi
Fu veselie mare
Şi ziua, când cătau la tuci
Cu poftă de mâncare,

Şi seara, când la foc pripit
Spărgeau sămânți de floare
Şi bere slabă gâlgâiau
Pălăvrăgind la mare.

Copiii fură fericiți
Căci liber se jucară
De-a ninjalăi, constructori, zmei
Uitați de-ai lor pe-afară.

Se bălăciră săturat
Ba chiar o luară-n freză
Când valurile vânt au luat
Şi spume cu viteză

Le-au îndesat prin nări, pe gât
Să-i măture departe.
Senini stătură la poveşti
Sau la citit din carte.

Părinții îi priveau cu drag
Şi-n cor se relaxară
Miştocărindu-se-ntre ei
Prin fumul de țigară.

Dar într-o zi un cort fu strâns
Şi ceata întristată
Se-mpuțină, făcând cu cuc
Din mâna asudată.

Pe rând, poiana s-a golit
Și talpa-i pârjolită
De pe sub corturi s-a ivit
Confuză şi boțită.

Cu iarba arsă de dormit,
Mirată de tăcere,
Puțin cam tristă c-au plecat
Fără la revedere,

“Îmi va fi dor”, şopti discret
În limba ei cea pură
“De voi, barbarii mei iubiți,
Ad-hoc adunătură.”

Karmen

Tu scoți ce-i mai bun din mine
Taci şi-ascultă că la fix
Mă inspiri şi-mi vin la rime
Din peniță, toc şi pix

Muooor de dragul tău, pe roşu
Jur! Când văd pe telefon
Că mi-ai scris fac ca cocoşu
Şi găina-n dans sincron!

Apropo de telefoane
Nu știu zău cum reușești
Că din noi-nouțe, doamne,
Toate-toate le buleşti

Poate fi’ncă nu-s de tine
Simul, camera-n pixeli.
Pare că lor, vezi tu bine,
Mediocrii li-s fideli

Tu ești extra-ordinară
Și de tine m-am lipit
Cum pe-o frunză vegetală
Mucii-şi trage-un melc rănit.

Ești balsam pe fruntea-mi unsă
Și de griji făcută gri.
Eşti vecina cea pătrunsă
Ce întreabă de copii.

Tu și-umorul tău kathartic
Karma-n kasă mi-ați kărat
Kum să-ți kânt eu karismatic
Ka să krezi kă-s kotcodac

Karmen, karma, kaşto kizdă.
Kile kişchi, kool kuroț
Kătă komes kând Karmen kască
Kătre kolorați kiloț.

Tu nu te dezminți și-n timp ce
Eu visez cu aprig dor
Tu iei practica-ntre dește
Și implementezi amor.

LMA

Geneza după Mara

Prima dată, ca de obicei, au apărut animalele.

În prima zi au apărut ouă de dinozaur
În a doua zi a venit o sirenă
În a treia zi a venit o bunicuță
În a patra zi a venit un băiețel
În a cincea zi au venit multe girafe cu pantofi cu toc
În a şasea zi au venit inimioare de nu se știe unde. De pe foaie. S-au dezlipit singure, nu se știe cum şi s-au desenat singure, nu se știe cum.
În a şaptea zi au sărbătorit ziua viitoare fiindcă sperau ca în ziua viitoare să nu fie oameni.
Că când erau oameni, ele mureau și apăreau oamenii, aşa zicea în legendă.
Săptămâna viitoare toate animalele au murit și au apărut oamenii.

Despre frumusețe și despre schimbare

– Mara, m-am tot gândit la ce mi-ai spus, că în cărți fetele se îmbracă în rochii ca să fie frumoase. Să știi că și în realitate uneori oamenii se îmbracă frumos ca să se simtă frumoși.

– Ştiu. Că şi eu… Eu când aveam patru ani mă îmbrăcam numai în rochii sau în fuste. Dar acum s-a schimbat. Că așa e cu lucrurile: se schimbă.

Previous Older Entries

%d blogeri au apreciat asta: